il iau pe toma la subrat si mergem pentru ultima oara la banca, sa ridic restul de cec de la gradinita cu bucluc.
intram, ocolim filtrul care ne-ar scana degeaba si ne indreptam catre automatul de numere menite sa disciplineze droaia de clienti. optiunile automatului sunt scrise toate in araba, le iau pe rand pana ma dumiresc care mi se potriveste. fac ce fac si sunt urmatoarea clienta. vorba lu topescu, dumnezeu este roman tomica.
il asez pe toma pe tejghea. nu zambeste. monitorizeaza operativitatea ofiterilor bancari. se incrunta la masina de bani. cand lucrai tu mami la banca tot asa te plictiseai? nu mami, altfel!
baiatul e de treaba, imi da banii, imi da si un plic, imi cere o semnatura si un numar de telefon. semnez serioasa un chi si-apoi un rotocol si atasez telefonul de romania, inchis de altfel. apoi pun punct. ca atunci cand inchei o sedinta. toma rade. sa ne mai scuteasca cu telefoanele. ce atata cuibareala in vietile oamenilor? pai nu? pai da!
pun banii in plic ca o directoare si plecam ocolind iar scanerul.
ultimul salariu a fost incasat tomica. cu ce te cinstesc?
hai sa te duc intr-un supermarchet dichisit sa impingi un carucior de marfa ca un om mare si sa achizitionam niste produse, ca niste consumatori de rand.
daaa!
ne plimbam printre rafturi. toma imi arata cu degetul decoratiuni de craciun. ii reamintesc ca nu poarta sosete inca deci sa nu ne grabim. ma intreaba daca la 30 de grade mai vine mosu? zic vine unu in slip, sa moara de ciuda gagicile care n-au fost cuminti.
adica cum? zice toma
ee, mami.. ziceam si eu asa..
ochesc o salopeta pe care scrie: a hug is a great thing to share. i-o arat. el mi-o ia din mana si o pune in carucior. mai luam un bloc de desen si-o lumanarica pentru serile lungi din balcon si gata cumparaturile. trecem pe langa fel de fel de jucarii la care toma zambeste tuguindu-si buzele, dar mirajul impinsului de carucior bate orice stationare. vreau sa cred ca discerne deja adevarul de minciuna. poate ma mint.
plecam acasa. imi vine sa ma abat si pe la biserica. zic, mamaia s-ar bucura. toate usile casei domnului sunt inchise dar dam pe peretii exteriori de niste mozaicuri interesante, cu ceva crestini plimbandu-se cu barca pe o mare turcuaz. or fi ceva sfinti ai marinarilor.
mami, si la mare cand ma duci?
stai ma sa treaca macar craciunul, ca nimeni nu merge iarna la mare. pai n-ai zis ca e canicula? mos craciun unde-si mai etaleaza slipul?
care slip ma turturel?
hai mami ca asa le intorci, vorba lu tati, numa cum iti place tie!
Te-am descoperit acum cateva zile. O prietena de-a mea a dat like unui link postat de cineva catre blogul tau. Deja ti-am citit toate postarile din aprilie incoace. Mi-esti tare draga! Poate pentru ca, pe undeva, avem ceva comun...departarea de casa, de tara, si acea tristete nostalgica ce razbate dincolo de incrancenarea de a duce cu bucurie mai departe ziua de maine...ti-am cerut prietenia pe Facebook. Numai daca poti si daca simti! Cu drag, Diana
RăspundețiȘtergere