Treceți la conținutul principal

sunt o doamna!

am iesit azi cu toma pe poarta gradinitei cuprinsa de un entuziasm nou si mi-am zis: gata! nu ma mai vait! asa neplacut cum apare uneori, jobul asta e o solutie extrem de convenabila pentru mine si toma.
dureaza cateva ore pe zi, am sansa absorbtiei energiei vreunei sute de copii cu care se intampla sa lucrez sau doar sa schimb zambete pe scari, toma interactioneaza cu bebelusii lui, mai cu plansete, mai cu sughituri, dar per total cu deschidere.
ne reintalnim la final de program, ne imbratisam, ii beau lacrimile, daca sunt.. si fugim.. in piata. 

ei si cum imping eu caruciorul cu atitudinea asta noua, vad in praful de pe jos stralucind o litera T de tinichea. O culeg zambind: vezi tomica, deja e de bine!

ne suna tatalutoma. telefonul e in buzunarul de la spate. nu-l aud. sunt informata ulterior ca am raspuns, fara stirea mea, din mers, ceea ce imi gadila feminitatea. heei, so my ass answered the phone! zic. watch your ass zice el si kiss the kid.

in piata baietii ma stiu deja. sunt cea mai de treaba maimuta din circul lor zilnic. zambesc, ii las sa-l gadile pe toma, nu mi-e rusine sa gresesc in araba, ei ma corecteaza ca niste domni trandafiri si se straduiesc sa-mi intre in gratii.
comand repede ierburi, fructe, legume, 10 lipii aburinde, o sticla de apa. un baiat pune toate produsele in cosul bicicletei lui cu cadru ca a lu bietu tataie si mi le aduce acasa.

ar fi vreo 3 strazi, dar sunt 40 de grade si prefer sa imping caruciorul si atat. trec printr-o gradina bine ingrijita. nenea gradinarul ne stie si el. il rugam in fiecare zi sa indrepte furtunul spre noi. toma intinde labele picioarelor ca niste biscuiti populari si nenea i le flescaie pe gratis. multumim si plecam. 
aproape de casa dam de baiatul cu legumele. nu se grabeste nici el. apreciez seninatatea cu care pedaleaza bicicleta lui murdara. ma intreaba daca vreau sa-mi mai urce altceva pana la usa si ii dau laptopul cu bucurie.
ma achit la scara, ca apoi am mainile ocupate cu tomica.
ajung in casa. hai ca nu sunt asa istovita. nici foame nu prea imi e.

imi confectionez totusi niste sandwichuri sofisticate cu lipie proaspata, brie si pepene galben.
ma asez picior peste picior si le savurez. sunt o doamna!



Comentarii

  1. Frumos. Astept fiecare postare cu nerabdare, iar cand apare o citesc pe nerasuflate. Ma incanta si ma relaxeaza tot ce scrii. Felicitari stimata doamna!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. hei multumesc. daca n-ar dormi adanc, spre marea mea liniste, toma ti-ar multumi si el

    RăspundețiȘtergere
  3. Somn usor. Inteleg foarte bine linistea oferita de somnul copilului care in sfarsit a adormit dupa o zi de plimbari si joaca.

    RăspundețiȘtergere
  4. O doamna senina ca o dimineata de mai, esti o bucurie pentru ochi si minte:)

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc. citindu-ma imi dai sens

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...