mamalutoma

O să scriu despre o durere pe care n-o pot lăsa nepovestită, în ciuda tuturor bucuriilor care ar putea-o indesa la fundul conștiinței. Am urcat azi în troleul 86 cu copiii si cu tatăl lor. Vis-a-vis de noi stateau o doamnă dichisită și fiul ei incoerent, victimă a consumului de droguri, atât cât mi-a permis awerness-ul sa constat. Ei îi era rusine, s-ar fi dizolvat daca ar fi putut, dar cui să-l lase ea pe tânărul îmbrăcat bine, cu mâna inclestata pe o cutie de cola si pe o punga de covrigi, balbaind rămășițe de gânduri pe care ea se străduia scurt să le inteleaga urandu-l de-atata iubire. Ea a scos o biblie si a inceput să citeasca versete cu murmurul deznădejdii. El privea in gol, în jos, la toma, apoi la nimeni, apoi la biblia ei tocită. Toma încerca să pătrundă ciudățenia scenei, apoi mi-a fixat neplansul cu fărâma lui de plâns neplâns. I hope we always stay healthy and honest to each other, Toma, and please don't stare at people in the bus. Tanarul imbatranit de-atata consu...

când ești mamă de vreo 2 copii, dintre care un sugar care începe să meargă, ajungi o dată la câteva zile să te întrebi: dar eu doar pentru mine când am facut ultima dată ceva? Asta dacă esti destul de orientată catre deep self care, că am si prietene care se întreabă o dată pe an. Eu sunt din categoria egoistelor, așa că prefer să fac verificarea asta destul de des și să încerc să mă bucur de o cafea, de un articol, de 5 Min de blogging, de 3 mesaje audio către prietenele universului cu care intru in terapie in functie de cine clachează prima luna asta. Ei și-am construit intro-ul ăsta să vă spun că Tao sforaie, toma joaca niste fifa cu prietenii lui cu inima buna si play station, iar eu beau o cafea rece, picior peste picior langa un brăduț artizanal si încerc să recapitulez ce-am invatat in 2018. Pai am învățat că decizii mari de viață pot fi luate in 5 minute, dar lecția asta o stiam deja, mereu am luat 10 la ea. Am învățat că inima bate la fel indiferent ca lucrez in engleză ...

Afară ninge mărunțel. Mă topesc de bucurie sub plapuma caldă lângă minunea de Tao căruia i-am promis un om de zăpadă maine dimineață. Egipteanul de tatalutoma și cu egipteanul de Toma se uită la Liverpool- Napoli cu inima la Mohamed Salah- eroul nostru, scorrerul planetei în 2018, habib albi, cum i-as zice în arabă dacă aș da ochii cu el. Hai să bată Liverpool elegant cu scorul necesar calificării cum a bătut si România la handbal mai devreme de-a crescut inima în noi. Joacă si fundașul de Toma mâine un amical cu flacăra Moreni, hai să vezi ce mai urlu si p-acolo cu Tao la piept: infige-te bai Toma ca viața mai e și pe vână nu doar pe fragilisme. Cam atât din sport, nu uitați că mai sunt 20 de zile din 2018, pregătiți și voi rezoluțiile, faceți pace cu ce nu puteți controla, clarificati-vă emoțiile, iertati cate un pic pe ici pe colo, dați daruri din dar primite să mai propagam făcutul de bine. Stiti voi. Mai cu mâna pe inimă, mai cu urarile cinstite ca d-alea de complezență o fi ...

A găsit Toma în ghete un pachet de abțibilduri fifa si niste ciocolata. Uau tati, ție ți-a adus o plastelină. Ha-ha, poate te-a încurcat. Nu cred, a zis tacso, îmi place, dar ți-o pot împrumuta pe drumul București-Pucioasa ca să nu te plictisești în microbuz. Și uite-mă în maxi taxi cu 2 sarsanale, sugar la piept și copil cu plastelină, imaginând forme pe care să le ia coca magică. Tao a sforăit tot drumul deci Toma chiar a putut modela în voie flori, case, ciuperci, ghete și câte și mai câte. Hai că uite ce idee bună a avut Mosul cu plastelina asta pentru tati și ce bine că el mi-a dat-o mie. Mă felicit și eu în gând și-l mut pe purcelul de Tao de pe brațul stâng pe cel drept. Auzi mami, de ce miroase a țuică? Păi s-au urcat niste... mă rog, domni, care s-au încălzit un pic înainte și acum în spațiul ăsta mic respirația lor alcoolizată umple aerul. El își vede de plastelină acum că s-a lămurit și cu țuica. Pe la Ulmi urcă o mamă cu un băiețel cu sindrom down cu nasul curgând. Ae...

Își doarme Tao febra cu felii de cartof în șosete iar eu îi respir încredere în ceafă cum am mai făcut-o. Gerul crapă pietrele în iarna căreia atâta dor i-am dus că nici nu îndrăznesc să mă vait. Îmi văd cu inima caldă de încălzitul altor câteva inimi și meditez cu gratitudine de câte ori apuc. Amestec rutini casnice cu bucăți de revelații creative la care mă mint că nu s-a mai gândit nimeni. Mi-am luat de la second hand o rochie de seară pentru un crăciun -mexican să-i zic- c-o să-l petrec cu oaspeți din Ciudad. Am pus-o in masina de spalat cu mai multe haine albe care au devenit vernil, dar n-am timp să mă impacientez. Intențiile să rămână albe, că maieurile merg și vernil. Am făcut o baie cu sare si ulei esențial de salvie și m-am umplut de feminitate cam cum scria pe prospectul uleiului c-o să mi se întâmple. L-am fotografiat pe Toma lângă gagicuța lui britanică în timp ce-i spunea o glumă la care ea a râs cu capul pe spate. Mâine încep o etapă nouă. Mut niște atenții, mă d...

Uneori imi pregatesc mintea peste zi pentru strigarile inimii, apoi peste inima vin altele si altele si prioritățile se schimbă și ajung să scriu franturi din toate cate au placut si au durut in ordinea în care conștiința alege să se elibereze de ele. Mi-a placut zapada de dimineață ca un vis care s-a deschis cu ochii odată. Uneori în Cairo ma uscam de dor. Azi m-am intors la o bucată din mine si-am putut s-o daruiesc egiptenilor din brevetul meu de familie. Ah. Mi-a plăcut și cum tao a început să mearga susținut de mobila, cu precautia lui de ceasornicar. Mi-a mai plăcut si exercițiul lu toma de independenta si apoi fastaceala lui din teama de neiubire. M-au ingrijorat niste sarcini casnice, m-au bucurat niste impresii schimbate cu cateva prietene dragi. Am oftat, am asteptata n-am prea primit, m-am frustrat. În definitiv, ce primim? Ce cerem, ce pretindem, ce ni se cuvine sau ce alege universul să trimită către noi într-o ordine in care intr-o anumită perioadă a lunii, să zicem...

Ziua se trece la pline: inspecție la școală, interviu pe stradă, mers la dentist cu Toma, aproape leșinat pe acolo de frică mai mare ca a lui. Copilul meu de 6 ani, ințeleptul casei, alege să creadă in zâna măseluță și in mos crăciun- semn ca miracolele n-au legătură cu varsta. Mami, sunt suparat pe tati ca se joacă pe tabletă in locul meu. L-am rugat sa ma ajute un pic, iar el nu mi-o mai dă. Of, toma. You know why? Pentru că atunci când se joaca devine copil. Toma zambeste. Iti amintești cand mi-ai spus ce bine e sa fii copil? De-asta trebuie sa nu uitam sa pastram viu copilul din noi. Sa-l rasfatam din cand în cand. Mi-ai spus candva ca nu-ti dorești sa crești. Acum imi doresc. Vreau nevasta si copii. Sa le iau tabletele si sa ma joc in locul lor. Am glumiiiit. Înainte de culcare îmi cere dinții scoși azi ca sa-i pună sub perna. Lasa-i, mă, in borcan ca se descurca zâna să-i repereze pe etajera si sa lase banisorii. Ii dau lacrimile: Sigur n-o să-i placă de mine ca ma mișc pre...

Uneori fug aici pe blog ca într-o vacanță. Îmi iau si eu bucata de mine când doarme casa cat sa-mi oranduiesc minunile ca pe niște borcane frumos etichetate pe rafturile beciului sufletului pentru iarna gandurilor reci deși, ce zic eu aici, eu n-am frici reci. Mi-e un dor de zăpadă de-o sa plâng cald când m-o ninge pe nas cu Tao in brate, cu Toma sub aripa si de mana cu omu care mi-a făcut minunile astea cadou. Sunt răcită pe sub toti ochii, inclusiv al mintii. Se joacă o infecție cu mine iar eu o amăgesc cu uleiuri esențiale combinând în neștire lavanda cu oregano, menta cu portocala salbatica, lămâie cu rozmarin. Of. Constat ca gândurile bune grabesc vindecarea si multumesc fiecărui suflet care mi se deschide. Mami îmi face o mască fina cu avocado, bărbatul își face milă și ma masează cu ulei de cocos pe tample, toma imi mărturisește că la gradi eu sunt cea care-i vine în minte cel mai des, tao umple casa de strigăte ma-ma ma-mm-ma si mor de iubire cum am mai murit cândva. O doamnă...

Copilul nr 1 se bucură de niste tabletă câștigată cu sudoarea desenatului a 15 ciuperci si 16 fluturi după cum cerea cartea de activități preșcolare. Cum sa ceri atâtea ciuperci unui baiat care nu consumă leguma asta? În fine. Copil 2 adormit cu greu. Oficial incepe viața. Îmi imaginez că sunt o femeie liberă, îmi pun aripile și zbor la frigider de unde imi extrag o patratica de ciocolata neagra cu portocala. Mai fur si un biscuit cu quinoa. Îmi fac o cafea si o îndulcesc cu fagure de miere, my new guilty pleasure. Frunzaresc un site despre cum să-i ajuți pe copii să stress better si să develop resilience skills, acum că vreo 215 copii mi-au pus sufletul în palmă si se bazează pe onestitatea mea în a le face copilaria mai enjoyable. Cam atât despre puterea clipei. Să avem o zi caldă pe dinăuntru că pe dinafară s-a straduit toamna drăguța cât a putut.

Vreau să scriu despre o experiență grea dar revelatoare în oful ei, fiindcă așa îmi place mie să mă salvez de la cumpene de-ale sufletului prin plonjarea într-o dramă infinit mai mare decât nemulțumirea mea curentă. Un fel de when you feel helpless help someone, concept asupra căruia mă tot aplec din optimism la nevoie. Lucram ieri cu o clasă de copii de ciclu primar. Cântam, jucam niște jocuri de pronunție în limba engleză, precizam că atunci când mă supăr pe vreunul din ei, el/ea trebuie să spună: sorry, ms, iar atunci când le fac un compliment ar fi indicat să răspundă: thank you, ms. Și cum vorbeam eu răspicat în fața a 25 de copii, din spatele clasei a venit un băiat cu tulburări de spectru autist, o afecțiune generos de nefastă, răspândită în toate școlile și grădinițele cu care am avut șansa să colaborez. M-a luat de mână. Eu am continuat să lămuresc ce aveam de lămurit adresandu-mă clasei. Palma lui era călduță. Mă manifestam ca și cand el nu exista, dar noi doi eram acum nist...

E 3. Mintea mi se trezește amestecând griji de zi nouă cu rămășițe de revelații de ieri, într-o buclă a oboselii frumoase din care uneori m-aș extrage c-o putere magică. Deocamdată magic rămâne doar momentul simplu în care am cerut copiilor unei clase de a-ntâia să deseneze ce vor ei pe geanta mea de la un magazin de pre-loved. E o traistă mare de piele ecologica- sanchi, bună de aruncat în ea o agenda, eșarfa, 2 scutece pentru tao, 6 castane culese de toma, o punga de pufuleți, un mototol de șervețele și-o sticlă de apă închisă bine. Un băiat m-a întrebat:  uau, și mai umblați cu ea pe stradă după ce am desenat -o noi? O fetiță i-a raspuns în locul meu: sigur că da, e decorată acum. Și mi-am amintit de una din casele vieții din Egipt unde cădeau pereții pe noi si am stat trează într- o noapte să-i umplu de citate, de lozinci, de poezie. Am desenat scoarțe de copaci în care am incorporat crăpăturile zidurilor fiindcă era o locuință temporară într-un cartier scump, iar renovarea n...

De oboseală n-o să mai inseilez povestea zilei, ci o să înșir titlurile paragrafelor așa cum s-au derulat ele de la ieșitul pe usă de dimineață până la strecuratul sub plapumă mai adineauri. copil 1 la grădiniță copil 2 în căruț hlizeală cu Mari Imbratisare caldă cu Madi plâns copil 2; mers în parc băut o cafea de bun simț de la dozator Mâncat covrig Pus copil 2 în marsupiu Desfășurat atelier cu el la piept, copii multi, râsete, cântece, desene. Pierdut cheia, căutat cheia, impacat cu ideea, gasit cheia. Lăsat copil 2 pe mâini bune, iar atelier, iar copii, iar desene, iar hlizeală. Luat copilul 1 de la grădi, credea că am uitat că-l am. Mers după copilul 2, credea si el c-am uitat că-l am. Rezolvat cu lapte. Comandat o pizza. Baut o bere cu mami, ronțăit câte 12 semințe. Toma a zis o glumă cu un frigider si un cuptor care au facut schimb de responsabilități. N-am râs nici eu nici mamaie. Ne-am văzut de bere. M-aș fi lăfăit și eu în cadă 10 minute, dar sugarul a zis că ...

Mă doare capul. Nu mă vait, dar mă vait. S-au strâns multe de-ale inimii, iar dacă nu le aștern mi le amestecă timpul cu de-ale ne-inimii. Am tot umblat cu Tao ciorchine la piept pe la atelierele de la grădiniță, l-am alaptat în troleul 86, l-am lăsat de-a busilea la bancă până mi-am instalat serviciul de on-line banking. A râs și el la lume, a lins niste scaune, a adormit când n-a mai putut. Și când veneam cu el acasă m-a lovit revelația asta pe care desigur n-o am numai eu, dar fix acum m-a atins si pe mine. Și anume că sistemul de invatamant nu pregătește copiii pentru viață ci deserveste o inerție a aproape- inutilului din care scapă cine poate. Mereu m-a interesat cat pot copiii sa aplice din ceea ce li se cere să învețe. Cata engleza, de ex, apuca sa practice din materia stufoasa pe care o parcurg in 12 ani pana pe la primul interviu de job. Dacă lor nu li se explica la timp concretul a ceea ce sunt forțați sa asume atunci deprind un automatism bolnav al servirii sistemului sa...

mi-era dor să mai scriu de-ale inimii. desigur că ajunsă acasă mă iau, vorba lu tatalutoma, hai si alutao, cu popularitatea si incep să mai filtrez detaliile. de ex nu prea mai pot să ies nespălată pe cap din casă cum făceam la tutancamon pe tarla. aci te-a ochit a lu cutare a lu cutare, îți bate obrazu pe live-u tau pe facebook. Hei, te-am văzut la second hand. Da, de acolo îmi iau eu haine pre-loved. Erați toti 4, ca in pozele de pe net. Ce frumoși sunteți. Ei, mulțumim, încercăm să rămânem și noi deschiși la inimă, alte secrete ale greului purtat senin nu sunt. Altfel, facem vinul, culegem perele, uscăm nucile, suflăm mucii, bem ceaiuri, mâncăm usturoi. Tao are 4 dinți cu care râde zi- lumină -semn că toate au timp să renască. Pe Toma au început sa-l doară primii 2 de jos, iar eu am zis: uau, i'm not prepared for this. Cum așa? s-a amuzat Toma. pai uite asa, asta a fost frica supremă a copilăriei mele: căderea dinților. I don't have this fear. i m prepared, mi-a reconf...

Cum consumam eu cu Toma aseară emoțiile de dinaintea primei zile de grădiniță în limba română, frunzărind cartea cu Apolodor am parcurs harta lumii și am constatat că în cei 5 ani de Egipt a schimbat 6 grădinițe și are deja prieteni pe viață din Elveția, Italia, America, Serbia, Spania, Japonia, Malaezia, Germania, Irlanda, Canada, Arabia Saudită și Egipt desigur. Plus câteva profesoare din Australia, Portugalia, Liban, Rusia, Danemarca, Finlanda, Algeria. Era aproape ireal câtă georgrafie a străbătut inima și câte zâmbete a stârnit chiar și numai menționarea numelor atâtor oameni dragi. Hai, mă Toma, că nu poate să fie foarte greu mâine. Și n-a fost. Și-a făcut un prieten, Luca, cu care a povestit despre viață și pe care l-a învățat cum se spune la pisica în engleză. I-am promis un cuvânt pe zi, mi-a spus. I-a plăcut ceaiul de dimineață și s-a delectat cu el declarându-mi că probabil e îndulcit cu zahăr și să încerc sa fac pace cu gândul. Am făcut. La masă și-a dat seama că poate...

Ziua se trece la grele, dar minunate. Extrag din ea 2 întâmplări care mi-au umplut sufletul deși alte vreo zece ar mai merita menționate dacă nu m-ar chema perna spre lumea viselor. Și ca să rămân în zona viselor punctez reluarea colaborării cu o grădiniță dragă de care m-au despărțit 7 ani de Egipt, dar de care sufletul nu s-a rupt niciodată. Merg săptămânal să gătesc cu copiii de acolo, să le arăt ce frumos au crescut legumele și fructele in gradina de la Pucioasa și să ne bucurăm de viață, că de fapt de-asta ne reunim. Îi iau cu mine si pe Toma si Tao că așa știu eu să umblu prin viață- cu ei ciorchine. O doamnă cu cățel în lesă m-a abordat: să vă trăiască, iar eu i-am mulțumit. I-a zis lui toma ca e un băiat tare draguț, el a multumit, apoi dânsa a glumit în engleză despre cum eu trebuie să fiu sora copiilor la cât de tinerică par. Toma a zis: she's my mum. No way, a insistat doamna cu cățelul. She's your sister. I should look older to have such a sister, a apăsat toma, ...

Tanti Jeni trăiește cu ușa deschisă. E vecina de palier a fratelui meu și fac schimb de ciorbe calde de câteva ori pe lună. Are 90 ani, auz slab, dicție bună și inima pe buze, cum vreau să cred c-o să îmbătrânesc și eu. Acum ceva vreme i s-a ars televizorul și a putut să plângă pentru asta, dar Radu i-a luat unul semi nou de pe olx si inima ei s-a mutat iar pe buze. Ieri m-a poftit la ea în viață. A zis: ce mâncăm noi azi? Pai ciorbă de roșii și iahnie de fasole boabe ca abia le-a oprit Mamaia Jeni focu. Am refuzat doar pentru că ne propusesem să gătim, așa ca la ea am servit doar aperitivul: spirit de om frumos peste care timpul trece cu ne-apasare. Când au fost gata pastele noastre, Radu i-a dus o portie, iar ea a zis: aa, astea merg cu un vinișor d-ala bun de-al tău.

casa doarme sub soundtrack-ul greierilor care aduc liniște peste neliniști în fiecare noapte la fel de când eram eu fată și mai demult. fur 2 pătrățele de ciocolată amăruie și scriu un fel de mail de job ca să nu-mi ies din mâna prestării de servicii pentru copiii lumii în toată pauza asta de îngrijire copii proprii. închei mailul, îl semnez cu entuziasm, mă declar mulțumită. mi-e dor de mai mult, dar timpul mai vine iar eu știu asta. nu forțez, respir. i-am spus lu Toma să nu se holbeze la oamenii mai groși sau mai subtiri, mai aplecați de necazuri sau neșansa. Ii explic cum nu toți oamenii se mândresc cu aspectul lor fizic iar dacă noi ne pironim pe defectele lor, se vor simți și mai singuri. Am putea să le zâmbim, iar dacă ne vine greu, atunci măcar nu ne holbăm. Azi mi-a zis: I remembered to not stare at people so I just did a smiley face when that lady caught me looking at her. Ei Toma, e mult de învățat despre trăitul cu ceilalți, despre datul voie fiecaruia să fie cine este...

As fi incropit azi un live să vă spun despre senzația de prea plin în suflet atunci cand ajuți cum poți un om care, uite, în niște zile are mai puțin ca tine. Ca asa e viața, un dans de greutăți și minuni. When You feel helpless, help someone, v-am mai zis eu. Mergeti catre oamenii cu care rezonati cu un zambet, un compliment, o piersică, un tricou pe care voi nu-l mai purtati iar ei nu se sfiesc să-l primească. O să ziceti: iar a venit asta să reinventeze roata datului de pomană; dar ce sa fac? Insist si eu pe putinuri care merg. Iar daca aveți copii fericiți și pe care i-ati pus la culcare sănătoși, să vă fie de ajuns pentru azi si sa nu va mai vaitati doar din reflex. Imbratisati-va strans si nemințit cu 4 oameni pe zi măcar, pentru mentenanta sufletului, hai că și asta v-amai spus, dar când va văd nemulțumiți, iar imi vine sa vă amintesc. As mai scrie despre mazăre sau dovlecei, despre prajitura lu mami cu gem sau clatitele lu tati de secara. Despre cum se subrezeste stramamaia...

Îmi spune Toma des că iar are bad thoughts si că nu reușește să le învingă. Iar eu zic: no need to fight. Pai cum no fight? Ele vin in creierul meu și eu le las să stea? Încerci să le înțelegi. Te ajut si eu. Trebuie să înțelegem de unde vin ele, ce frică le aduce? Să înveți să stai de vorbă cu creierul tău. Creierul meu trimite gânduri spre afara. Cum as putea eu sa trimit catre el? El este mașina. Intelegând de ce se teme el, putem să-l ajutăm să lase gândurile rele sa vina și să plece. Hai să luăm un gând rău. Pai uite, mă gândesc că vreau să-i fac rău lu tao deși e fratele meu și îl iubesc. Cred că din prea multă iubire uneori te temi pentru siguranța lui și formulezi un gând rău la adresa lui, e posibil. Poate e de la super-eroii de la tv? Se poate, Toma. Oamenii au creat super eroi de leneși ce sunt. Se mint cu salvări imposibile că sa-si justifice nefăcutele. Dar unii eroi sunt buni. Că omoară zombiurile. Ce zombiuri mă? Pai tu ești tot numai iubire, iar cu cat respir...

O să punctez minunile zilelor fără pic de expozitiune că așa curge viața mea pe repede înainte. Îmi dorm puii de-a stânga și de-a dreapta, iar trupul mi l-am strecurat într-un tricou cu inscriptia partidului social democrat- ăla egiptean întemeiat de revoluționarul de barbata-mio, nu ala românesc hulit pe toate placutele de înmatriculare. Si tot cu gândul la omu care m-a ajutat, de! s-aduc pe lume minunile de copii, am fotografiat și bucățica asta de trotuar. Cu sufletul stau si cu mami la povesti cu câte un suc de țelină sub nas sau mănânc o piersică culeasă de tati cu scara de pe craca plină. Fac baie bebelușului cu petale căzute prin iarbă, iar pe părul de aur îl spăl cu miere si o picătură de ulei de argan. Am făcut o plimbare fără Toma, iar lui i s-a facut un dor care l-a speriat de s-a gandit la un moment dat: is she alive? Iar eu l-am recunoscut pe tacso în panicile astea si i-am mulțumit pentru griji. El mi- a pupat brațul la culcare. Copil și barbat, prinț și cerșetor, p...

Azi a fost cu bulion, cu copiii implicati in storsul rosiilor, cu incropit un sfert de CV, cu recapitularea skillurilor ultimilor 10 ani. Am trecut si pe la Mamaia mea, stramamaia copiilor mei. A stat timpul în casa ei. Nu mai zâmbește când intrăm. Sau poate că foarte pe dedesubt o face, dar la noi ajunge un suspin. Mă uit în brazdele celor 91 de ani de pe fața ei. Derulez amintiri cu mine acolo în casa ei când ea era în putere iar eu de vârsta lui Toma. Miroase a ceai cu covrigi. La televizor te mai uiți mamaie? Ee, m-an mai uitat la ce spun românii. Și ce spun? Ee, pai a întrebat ce-i dai la cineva care vine pa la tine si n-ai bani? Și ce-i dai? Pai una a zis apă, n-a câștigat. Alta a zis: cafea, i-a dat 2 puncte. Io ști ce le dau mamaie? Ce? Le dau bună ziua și le mai dau copilu în brațe să mă odihnesc. Vorbiesti prostii. Nu bre. Hai că mă duc să fac o poză. Pai da, fă poze... Mă ceartă ea fără să termine fraza, ca o suspensie a ofului obosit să mai iasă. S-a copt po...

Am plecat cu copiii la o plimbare între 2 ploi, să mai vedem grădini dichisite sau sălbatice, că mie astea din urma mi se potrivesc mai tare. Am fotografiat case, am mirosit o frunză de nuc, am povestit din copilăria celor 30 de ani în urmă. O cățea tuciurie cu 4 pui- unul bej durduliu și 3 sfrijiti culoarea ei- plecaseră ca noi în plimbarea lor dintre cele două ploi. I-am spus lu Toma ca durduliul ăla bej care seamana cu Tao al nostru e cel mai descurcăreț. El a zis: de unde ști? Pai el sigur sta la sân toata ziua si-i împinge pe ceilalți mai încolo. Si cum emiteam eu certitudini, cățeaua a traversat strada, durduliul a urmat-o cu încredere, un sfrijit și-a făcut curaj până la jumătatea străzii, iar ceilalți doi au rămas timizi pe trotuar infuzând curaj în sfrijitul angajat în traversare. O mașină a oprit, curajosul s-a pierdut cu firea, apoi s-a întors de unde a venit. În timpul ăsta cățeaua nu s-a întors nicio clipa la cei 3 care, lipsiți de șansă, au plâns un pic si s-au dus înapo...

Strange agenda mintii peste zi detalii bune de pus in poveste, iar daca nu mi s-ar inchide ochii intre somnurile ceresti ale copiilor mei - ingeri pe pamant, healeri de vocatie, as nara cu har mai mult decat o sa reusesc sa fac in noaptea asta. am inteles ca momentele mele preferate din zi sunt noaptea tarziu si dimineata devreme. Ultima oboseala si cafeaua cu roua. Acolo ma deschid gandurilor, imi respir pacea, imi astern binecuvantarile dinaintea judecatilor si ma felicit c-am venit acasa. We need 4 hugs a day to survive iar mie imi place teoria asta. Ma tin de ea si-i cresc si pe copii deschisi la inima. Ma culc. M-a imbratisat mama mea de noapte buna iar cu binecuvantarea asta ma pun pe perna sa-mi culc fericirea. Am obosit zambind, dand si primind iubire. Nu mai apuc sa detaliez oameni si situatii. Va trebui sa ma credeti pe cuvant.

7 ani gata. 2 copii, 2 bagaje. Desprindere săracă sau eleganta, cum vrei s-o iei. Simplicity is the ultimate sophistication. Cărțile de copii, jucariile, decorațiunile de suflet, străchinile românești făcute cadou la oameni care raman la inimă și pe care nu stiu cand o să îi revad. Nu plang, n-am vreme. Nimicuri cu sens date si ele în stânga și în dreapta. Pus in bagaj 2 furculițe si o lingură care îmi plac; O carte a scriitorului egiptean preferat. Niște humus, pasta de susan, uleiurile esențiale, 5 sapunuri locale. Tatalutoma si alutao de ce nu? a improvizat un cantar din 4 scanduri de pat dispuse în cruce si 2 lazi de plastic drept talere. Am umplut fiecare lada cu câte 10 kg de carti românești. Apoi am pus lăzile laolaltă si valizele pe rând in contrabalanta și am verificat cele 20 kg din bagaj. Toma s-a pus si el la un capăt de scandură cu 3 kg de cărți în mana si ne-am distrat ca în balansoar. 20 kile de cărți românești rămân pe meleagurile lu tutancamon, tributul meu pentru găz...

Mă rup de Egipt. Usor, dar greu; repede, dar târziu; râzând, dar plângând; goala, dar plina; apăsată, dar senină. Împachetez, oftez, zambesc. Fac pace cu materialul, îmbrățișez umanul, mulțumesc pământului pentru găzduire, oamenilor pentru iubire, universului pentru lectii. Cu fructele pasiunii mele, cu frunze noi si vechi, cu trunchiul drept ma întorc la rădăcina. Nu e ușor, dar am înțeles de mult ca obiectivul nu e ușurarea vietii, ci seninul greului dus de colo până colo. Copiii mei jubilează. Le e dor de jumătățile de rădăcini. Tatal lor e gata si el de vise noi, de rescriere, de lăsat tutancamonul să-și mai poarte singur de grija. Încerc să consum toate fructele si legumele de care o sa-mi fie dor. Ii mulțumesc mangoului ca a intrat in viața mea. M-a rescris celular practic. Ei.. si sunt multe ierburi si praf si oameni si momente de care o să-mi fie dor. Si dacă e să aduc un tribut tehnologiei, ii dedic minciuna ca dorul se curmă on-line. Las mult în urmă. Încerc sa las bucă...

Uneori uzi plantele, zambesti cu ele, bei apa cu lamaie, fierbi fasolea, speli 5 vase, te plimbi prin bucatarie ca in fiecare dimineata si totusi unele inceputuri de zi sunt mai greu de tras in piept. Si te intrebi: sa fie hormonii corpului meu de femeie care in fiecare zi a lunii spune alta poveste sau sa fie universul care apasa intr-o forma noua asupra nunei limitari mai vechi sau niste neplacute de ieri mai viziteaza inca sertarul constiintei intentionat uitat deschis? Lectia let go-ului vine si pleaca, o invat si o uit, o predau altora si o fur inapoi de la ei cand ma agat si eu de material sau moral in moduri de care a doua zi nu ma mai simt mandra. Perpelesc ganduri, dau timp senzatiilor amare, internalizez sau ma desprind de mirosuri prea grele pentru nasul meu obosit. Unele dimineti dor chiar si asa in linistea lor clara. E gata cafeaua. Azi o beau cu zahar. Sa fie asta pacatul.

Am cateva minute mintit- libere, nara dreapta semi-infundata (iar s-a blocat creativul, iar overthinkingul) si o cafea sa n-o numesc proasta ca lucrez la detasarea de labeling negativ. Bucataria zace sub vase amintind de meniul saptamanii care a trecut. Soarele sparge retina. Luminati-va ma, urla el de pretutindeni. Ce doare ma cori? Cum ma tot? Pe tine nu te-a durut niciodata tot. Tu mereu te-ai priceput sa dori pe bucatele, sa extragi fix stropul ala care ar fi umplut paharul si sa aduci greul la nivel. Sa-l porti iar in zambete. Sa-l iei la misto. Fa o gluma! Tatalutoma pune o piesa: continuando y buscando. Cand vrei si tu sa cazi, hop ti-o da la gioale si-ti monteaza aripile. Ia de zboara. Stai ma ca acu chiar era de cazut. Tao explodeaza de ras. Vasele murdare nu miros pana la el. In brate la tati miroase a liniste. Si vine smoothie- ul de mango. Cine a zis ma ca e greu? Auzi mami, nici nu stiam ca am masina asta, se trezeste toma scotocind prin praful altui colt de casa. Ci...

Ieri ma gandeam ca as putea sa scriu o nuvela: viata in cada. despre cum il pun pe tao in cada cu tot cu un mini-sezlong si cu jucariile lui de plastic, sub ploaia rece a furtunului gaurit. si cat consuma el acolo 10 minute de focus pe detalii necesare sinapselor de inceput de om, spal si eu niste vase lasate la inmuiat in ligheanul de sub chiuveta. Desigur ca vase si cada si copil si mop si ganduri si griji si planuri -toate intr-o singura baie cu peretii umpluti de listele inimii mele- e cam mult. Dar bratele mele sunt numa doua si ce bine ca le am pe amandoua. Mereu mi-au placut bratele mele cu oase la vedere, cu muschi care stiu cum sa distribuie greul zilei. Si cum frec eu castroanele din lighean si tao suge o masinuta cu care s-au mai jucat 3 generatii de copii, mi-o imaginez pe mamaia de la glodeni, in curte la gaini spaland poate si ea niste vase pe treapta in timp ce mami- copilul ei se balaceste intr-o copaie de tabla langa magazie. imi place ca pot sa vad scena asta. Ca int...

Ziua tace calda ca intr-o capsula in care inchid eu timpul uneori cand nu vreau sa investesc efort in drumuri. m-am trezit la 5 dintr-un somn si-asa fragmentat de 17 ori de tao vinovatul si minunatul dimpreuna in acelasi scutec. Am pus niste fasole alba la fiert, am consumat smoothie-ul, spalat muzguritul in chiuveta, balacit 10 minute, experimental potty training - checked. Facut cafeaua, trezit casa, mini-pizze in cuptor. Toma mi-a zis: this pizza is terrific. I love you just for making it. Si eu am zis: ce bine c-am facut-o ca m-am ales cu niste iubire. Am plantat iasomia, pus un creion-tarus in ghiveciul cu sapunica, si infipt un cartof dulce incoltit intr-un borcan cu apa. Arata cam ca ca un sobolan, dar cand o sa se umple de frunze o sa ia forma de copac. Imi pun o manusa cu care spal vasele si fac o poza care n-ar fi avut nevoie de nicio manusa, dar parca se cerea niste rosu in compozitie. Traiesc si eu sa compun imagini, ce sa fac? Tatalutoma a zis: si unde o sa plantez...

Am gatit cea mai buna mancare de bame din lume. Pentru toma insa, niste leurda locala, de care probabil manca tutankamon la pranz cand se stramba la mancarea de bame a faraoancei-mama. Am implorat baietii casei si zeii olimpului, precum si gasca lu ghandi si profetii cu barba sa fie liniste sa mai doarma tao o farama de timp, poate o ora doamne miluieste. sa inchid si eu ochii sau sa scriu aici pentru eternitate o postare fara intriga. M-am trezit frustrata. Eram o femeie cu dor de mare, de zbor, de casa cu brad la poarta, in fine, cu doruri. Mi-am scris dorurile. Le-am baut cu cafea. M-am dus in piata. M-am tocmit cat am putut, am admirat un copil, am batut obrazul vanzatorului de banane, el s-a lasat apostrofat ca ma iubeste. Asa e in egipt. Iubirea e in papucii murdari, in fruntile transpirate, in zambetele obosite. Asa iubeste strada. Brut. Milioane de oameni transpirandu-si intentiile in tara cu cele mai multe zile de soare din univers. Mi-am luat un snop bogat de telina. Mi ...

mi-am propus o lista a realizarilor din ultima perioada pentru un boost de self-esteem sau cum zicea un nutritionist sarmant ieri intr-un seminar: for the accountability of the better self. desigur ca ceilalti prieteni ai mei, durduliul de Buddha si gasca lui de baieti, despre care nu stiu cati aminoacizi consuma de fapt si cate taskuri zilnice au de parcurs, zic ca selful nu exista. Exista mental, perceptie, emotii, corp fizic si constiinta, dar toate sunt in permanenta schimbare deci o cuantificare a sinelui n-ar fi niciodata precisa. cert e ca lista realizarilor trebuie facuta ca doar oameni suntem si ne place sa ne dam mari daca nu cu agoniseli istete macar cu detasari strategice. prima realizare e ca foarte multe din schimbarile in stilul meu de viata sunt foarte putin costisitoare, iar asta imi da o super stare de bine fiindca tindeam sa cred ca banii sunt problema. am eliminat din alimentatie glutenul si zaharul. desigur banii s-au dus catre alte tipuri de faina si foarte mu...

Ma trezeste tao la 5 cu niste gangureli pline de initiativa. ce initiativa bai baiatule? Tu ai vazut cat e ceasul? Ceasul sunt eu, rade el din gura fara dinti si efectueaza o rotatie inversa acelor de ceasornic, cum de altfel facea si toma inainte sa-si asume patru-labele. Ii dau 5 jucarii pe care sa le manevreze pana fac si eu un pic de tapping, respectiv ma bat in cap si peste ochi cu formula: oricat de mult as mai fi dormit, sunt cea mai fericita mama din lume, am copii sanatosi, am internet, am telina in congelator, barbatul inca ma mai adulmeca. serios. tao s-a plictisit. niste lapte, o balaceala, un scutec reutilizabil, hai ca am salvat si planeta. stai in lada asta 5 minute ca n-o fi rau. hai mai ia 7 jucarii ca nu le-ai mai vazut de ieri. Merg la bucatarie, ii fac un smoothie de piersica, banana si portocala, bea 3 sferturi, nu mai insist. Ce-ar fi ma sa nu-i dau decat cat are el chef sa bea? Ce atata: hai ca mai e un pic? Gata, am spalat biberonul, cine mai pofteste, main...

am promis ca scriu despre conflictul cu toma. pai se face ca noi, parintii lui, based on trust ii dam voie la tableta de cateva ori pe zi, in functie de activitatile gospodaresti/ educationale/ fizice/ artistice pe care le-a parcurs pana la momentul 'escapadei virtuale'. am incercat sa controlez mereu calitatea, limbajul, non-agresivitatea videourlor pe care alege el sa le acceseze, dar copilul creste, iar jocurile agresive devin din ce in ce mai tentante. am auzit azi niste impuscaturi dinspre tableta si l-am intrebat la ce se uita. a tacut. L-am pus sa-mi aduca tableta. Nu mi-a adus-o. Am mers eu la el si i-am zis ca ii interzic sa vizioneze jocuri agresive. A zis ok. Am iesit din camera, iar el a repornit jocul. M-am intors frustrata ca niciodata fiindca era prima oara cand imi neglija cerintele cu atata dezinvoltura. I-am luat tableta din mana. S -a justificat ca e 'pretend fight si ca 'they don't die for real'. Am urlat ca in alte case oameni mor sub bo...

Nu scriu despre prapastiile gandului, nici despre cumpenele sufletului ca m-am angajat sa propag pozitivul, iar daca am apucat sa ma minunez azi, apai minunile sa mearga mai departe. Mi-au placut niste flori minuscule, mai mici ca toporasii romanesti, niste flori cat unghiile lu tao. Era plin de ele prin iarba, le-am calcat si le-am multumit. Si mi-a placut cum toate furnicile carau cate cava. Taman cand crezi ca a stat timpul, ca nu bate vantul, ca nu misca nicio frunza, ca doarme copilul, ca ti-ai oprit orice gand care apasa, furnicile cara cate un miez de ceva dinspre undeva catre altundeva. Semn ca totul se schimba, se re-rostuieste. Si gandul care apasa revine. M-au impresionat si niste plante pe care am uitat sa le ud de dimineata si le-am gasit dupa-amiaza lesinate de caldura. Le-am resuscitat cu toma cu o galetica de apa si am stat langa ele sa o bea. Si ne-am minunat impreuna cum incepusera lesinatele sa se intremeze, sa se ridice catinel sub ochii nostri. Semn ca viata cre...

noaptea piramidelor geme sub praf. ii deschid paclei geamul si-o invit peste linistea din casa. ma uit dupa luna roz cum au promis-o esotericii din gasca mea virtuala. nu vad nimic. nici luna plina nu mai e ce era odata. s-a scumpit si asta dimpreuna cu dolaru. pe furtuna mea de nisip daca va mint. si chiar aveam de gand sa ma uit la ea cu toata pironeala si sa efectuez cateva hm-uri intru restructurarea moleculara. m-ati intrebat ce cursuri mai fac. pai un pic de herbal medicine, niste food revolution, energy healing, empowering.. nimicuri dinastea de gagici. daca mi-ar fi zis cineva in facultate c-o sa-mi pun copiii la somn peste 15 ani si-o sa ma apuc de studiu fara presiunea vreunui examen, ci asa dintr-o dorinta draguta de mai mult awareness, as fi zis: vezi ma de treaba. v-am zis ca mor de cald? V-am zis. Beau al 7lea borcan de apa, va trimit toata energia mea buna, rea, acu dupa posibilitati. Ca voi stiti ca daca are d-aia buna, va da fata, da daca are si ea ofuri, s-o sc...

ceasul arata un biet 8 si 10 seara, iar eu resimt un 12 noaptea ca popa, vorb-aia. era o poezie de-a lu paunescu despre femeile care par ca fac nimica si abia isi aseaza oasele pe pat la sfarsit de zi. ma doare omoplatul drept pe care nu stiu cum l-am suparat c-o miscare nepotrivita in timp ce manipulam cam 10 kg de bebelus. gatit, plantat, spalat, alaptat, pictat, iar gatit, iar spalat, carat copil, durut muschiul, respirat, resemnat, scris ganduri, asezat- doamne miluieste- in pat. Pe saltea adica, fiindca am desfiintat patul. Ma incomoda. Am pus salteaua pe dusumea.  Mi-a aparut in feedul de facebook casa lu richimartin, unde sta el cu sotu lui perfect de timid. O casa desigur foarte frumoasa, dar in tot minimalismu saltelei mele de pe jos si al autosuficientei, tot n-am putut sa nu-mi imaginez cum am putea sa locuim acolo zece familii ca popa. in fine, sa fie ei sanatosi si mie sa-mi treaca intinderea musculara, ca ma doare si cand deschid mailul.  am inceput t...

incerc in fiecare zi cu toma o sedinta spontana de mindfulness, o dezbatere a sentimentelor cu care ne-am confruntat in ultima vreme; respiram adanc, ne promitem diverse, ne explicam unul altuia perspectivele, uneori ii cer sa deseneze ca sa deprinda punerea in concret a emotiilor. l-am intrebat de ce azi in parc nu s-a dus sa se joace cu copiii pe care l-am incurajat sa-i abordeze. Because I want to make friends based on what I feel and that curly hair boy in the middle of them seemed to not like me. And to the kids that I don't feel, I just wave, I don't go. Ok. Am inteles si apreciez ca esti atent la ce simti inainte sa relationezi cu oamenii. Dar e important sa incerci, eu sunt acolo sa intermediez daca e nevoie, n-as vrea sa eviti sa-ti faci prieteni din teama ca ca n-or sa te placa. Si imi pare rau ca te-am speriat cand m-am mutat pe o alta banca si pentru o clipa ai crezut ca m-ai pierdut. N-o sa plec niciodata fara sa te anunt. Si n-o sa-mi mai zici niciodata: toma...

casa miroase a cartofi dulci copti. ma voi fi trezit la 5:58 cu Tao gata de luat dimineata in piept pe crampeie sau dintr-o data, oricum ar vrea ea sa ni se dea. nici nu-l mai intreb ce are cu mine. il giugiulesc cu ochii semi-deschisi, povestim un pic, il las cu o carte de bumbac intre degete si apoi imi fac drum la bucatarie. pun o crusta de linte la cuptor, ma uit fara compasiune la gramada de vase din chiuveta, arunc si 4 cartofi dulci intr-o tava sub crusta ca doar nu s-or certa si ma intorc la sugarul care a facut deja recenzia cartii de bumbac. Si a mai facut ceva si in scutecul de bumbac, iar eu il pup pe obraji de-l usuc si schimb scutecul, ca intr-o morisca a sustenibilului: cur de copil-chiuveta-masina de spalat-uscator-cur de copil... Ia ma Tao rata asta umpluta cu vata si discutati o vreme, cat deschid si eu mailurile terapiei universale, sa-mi scada self-esteemu daca te mint. Copilul adoarme. Vis in vis. Meditez 2 minute, poate 3. Scot cursta din cuptor. O pozez. Uit...

poveste citita, negresa fara gluten facuta, capacele la muraturi puse, pozele editate, marketingu asumat. cine m-o mai lua pe mine de la muraturi sa ma puna coordonator de scoala, in egiptul tocmelii a ceea ce crezi ca poti sa fii, mare salt va sa faca. ma uit in cv-ul mintii si zambesc. am trecut aici prin toate indeletnicirile. am semnat diplome, am format profesoare, am pupat maturatoare, am spus povesti, am plans inainte de serbari si-am ajuns la boabe de mustar, ceapa verde si ardei iute cu lamaie multa desigur. tao rupe hohote mici de ras. nu e inca acolo, dar se straduieste. fortez glumele in anticipo fiindca vreau sa mor auzindu-l. ca ce e viata daca nu motiv de ras? ma uit la banii putini, la greul zilei si-mi zic: uite ma sanatatea cum rade la mine. uite legumele astea cinstite pe care le pun in borcan. uite degetele mele care ard de la iuteala ardeilor, uite mararul ce verde, crud vorb-aia. uite lamaitele astea necontaminate, uite la tatalutoma cu pielea lui inca de g...

Daca ieri am avut parte de 5 minute de ploaie, azi universul si-a mobilizat toate vanturile si-a trimis o furtuna de nisip cand taman ce-mi curatasem si eu narile de gluten. Se zguduie geamurile, tremura parabolicele acoperisurilor, spectacolul pungilor de plastic si al bucatilor de carton plutind prin cartier ramane neaplaudat. Mainile sunt prea uscate, ochii ustura. Praful intra peste oameni in casa, se aseaza la masa, le umple gandurile. Furtuna in nas, in chiloti, in apa de baut. Toma o sa sangereze din nara dreapta maine maine dimineata. Tao aproape vomita praf. Pare traumatizant, dar trecem noi si peste asta. Cum treceti si voi peste nameti si altii peste inundatii. Pun 10 borcane de varza rosie la murat. Azi am batut palma cu un supermarket dichisit care o sa-mi primeasca muraturile la raft. E ca un vis. Distribui cateii de usturoi in borcane; pe unul il rontai sa ma scape de impuritatile pe care furtuna literalmente mi le-a bagat pe nas. M-am intalnit azi cu vanzatoa...

Trec cat pot de repede prin minunile zilei ca sa mai prind si eu o sesiune on line din summitul ierburilor la care m-am inscris si ce bine ca m-am inscris. M-am trezit racita, dar am dat-o repede pe gargara, usturoi crud, sirop de ceapa si multa lamaie. N-am timp sa zac. Tuseste tao sec iar eu il linistesc: vin anticorpii cu usturoiul de ora 10, nu te ingrijora. Si el rade cu juma de gura si suge, toate mamele pamantului cunosc minunea asta. Am pus la murat 10 kg de asparagus cu viteza luminii divine, iar toma a avut grija de fratele lui mai mic vanturand caruciorul pe coridor pana s-a plictisit sugaru si mi-a boscorodit asparagusu pe limba lui fara dinti. Da nici eu n-am pus la suflet. Pai nici n-aveai cum, mi-a zis toma, ca erai ocupata sa-ti promovezi productia pe facebook. Si mi-a demonstrat cu un desen succint cum faceam eu poze cu telefonul in timp ce el adusese in bucatarie caruciorul cu sugar plictisit. Poveste in poveste, asta e o tehnica literara, bai toma, cum ma docu...

e 8. ma voi fi trezit la 5:20 cu tao gangurind a lapte si a viata, a nedinti si negriji. am incercat sa-l repun la somn iar el s-a vaitat. l-am intrebat: ce mai vrei ma, sugarule? cartofi prajiti? lapte ti-am dat, scutecul l-am schimbat, la plimbare prin casa nu te duc la 6 dimineata. si el a zambit ca si cand stia ca intinsese coarda. l-a plimbat tacso pe coridor cat am facut eu o fasole egipteana cu ceapa verde. pe toma l-am lasat sa-si mai doarma copilaria ca acuma creste si il repede viata. sunt in a doua zi de gluten free si sunt mandra de narile mele care incep sa respire curat. am facut niste briosele cu cartof, dovlecel, faina de orez si porumb, usturoi si patrunjel. am pus o masina de rufe la spalat. am meditat 1 minut. Bun si ala. am reusit sa urmaresc 2 filmulete din summitul meu on line de plant medicine shift si m-am simtit puternica. am si plans la unul dintre ele semn ca sunt facuta din emotii sub glutenul de care incerc sa ma eliberez. si m-a lovit o fraza desp...

azi i-am dus pe copii la teatru. in tara asta rupta in care arta ti-o faci singura cu telefonul sau dai o tura pana la piramide sa te reconectezi cu faraonii, am senzatia uneori ca s-a oprit cultura, s-a epuizat, toata lumea se minte de-adevaratelea iar scenele nu exista, s-au topit de mult in marea sala a greului vietii. a fost prima piesa de teatru pentru tao, ca implinea si el 4 luni si se cadea sa celebram. mi-am amintit de festivaluri, de conferinte, de spirit, de oameni, de tari, de scene, de emotii. mi-am amintit de piesa pentru public de 0-3 ani pe care am pus-o in scena la ion creanga, in piata amzei cand nu imi nascusem copiii, dar asta nu ma impiedica sa servesc frageda copilarie planetara. tao a fost azi spectatorul ideal. cu ochii mari, cu gangurelile la el, cu chiote de supriza. 45 minute. pentru oamenii care fac teatru, un spectator de 4 luni care te urmareste cu sufletul la gura e cel mai mare cadou. le-am daruit emotia copilului meu cadou de ziua lui. cum mi-a zis ...